eram in vizita la matusa mea care locuia in Targusor,Dobrogea.
matusa imi promisese ca o sa ma duca sa vedem 'Pestera Liliecilor',de la Gura Dobrogei.odata ajunsi,un fior rece ne cuprinde rapid.un miros intepator vine odata cu inaintarea noastra in pestera.este o liniste de mormant pe care doar picaturile de apa ce se prelingeau usor pe stalactite se mai auzeau.mergand incet ,pe un culoar stramt, am ajuns in sala principala, de unde se putea observa o colonie mare de lilieci.nemaiputand suporta mirosul i-am zis matusii mele sa ne intoarcem. la auzul vocii mele, toti liliecii s-au desprins fulgerator de pe tavan si au inceput sa zboare.
dupa ce am iesit din pestera vii si nevatamate mi-am promis ca nu o sa mai intru niciodata intr-o pestera.
