se spune ca a fost o data un cioban pe nume Bucur .el isi pastea turma de oi in tinuturile dintre munti si dunarea.Primavara pornea din lunca denarii spre crestele muntilor.toamna facea cale intoarsa dusanduse cursu apelor.Dupa multi ani de drumetie ciobaanul bucur se hotarase sa seaseze.Astfel el si-a ales un frumos loc la jumatatea drumului dintre dunare si munti.Pe malul dambovitei in mijlocului codrului vlasiei.Aici a infipt bucur toiagu in pamantul ce primitor ca un semn de stapanire.