Prin secvenţa citată,autorul acestui text face o constatare a firii omeneşti,ea stând ascunsă pentru a nu se da de gol.
Partea societăţii care are o situaţie materială mai slabă câteodată este blândă la fire,dar pe alţii îi face sficios(nu înţeleg ce scrie).Aceşti oameni sunt dispuşi de a sări în ajutorul persoanelor care au nevoie,iar unii ar spune că nimic nu ar întrece bunătatea lor dacă nu s-ar înăbuşi în sărăcie.Însă,dacă un om a urcat câteva trepte pe 'scara societăţii',nu vrea să-şi aducă aminte de sărăcia altora sau de nevoile acestora.
