Dor! "Cum ai putea sa-l uiti pe cel ce te-a protejat o viata intreaga ,tu fiind pentru el atat cauza cat si scop? Cum ai putea sa ramai indiferent vazand cruzimea cu care omul ,ce ti-a fost pentru atata timp idol suprem, este rapit si inecat sub patura intunecata a mortii?"Aceste ganduri ii tot tulburau mintea tanarului Timofte,ce de trei ceasuri tot sta la fereastra privind furtuna ce se revarsa printre nori.Slabit, cu dosul palmei incearca sa culeaga picurii grei ce colinda fereastra sa. Lacrimi! Printr-o smucitura baiatul isi trage bratul si loveste peretele ce crapa sub suferinta descarcata de acesta.Aceeasi mana este dusa apoi in dreptul ochilor ,culegand un strat gros de lacrimi.Acesti picuri inchinati tatalui ,prea devreme adormit ,sunt rasfirati pe o pagina ce zace pe noptiera.O urma uda acoperi o parte din bilet "Va instiintam cu parere de rau..." Uitare!
