Apoi, mi s-a întâmplat ceva de neînchipuit.. am văzut ieșind un cățeluș mititel dintr-o încăpere întunecată. A venit la mine, iar eu m-am pus guguț pentru a-l putea mângăia. I-am simțit blana moale, albă, pufoasă. Din câte am observat, era pierdut. A înaintat puțin spre încăperea din care ieșise, și s-a uitat spre mine în semn să îl urmez. L-am urmat și am văzut cum avea un culcuș dezordonat, într-un colț al bibliotecii pe care nu l-am zărit până acum. Toată seara a trecut tună, și m-am distrat de minune cu acest cățeluș.
Dimineața, a venit bibliotecara și m-a interogat. I-am zis că era hazlie povestea că am rămas încuiat în bibliotecă.
E bine?