In toata povestea asta , autorul scrie unui prieten o scrisoare in care-i povesteste in timp ce se apropie de locurile natale , despre fostul lui invatator , care om simplu fiind , reusea totusi in ciuda greutatilor pe care le intampina sa-i invete lucruri minunate , in special cantece , rugaciuni si mai ales povestirile lui Ion Creanga .
Ajuns acolo , intelege ca invatatorul sau a parasit aceasta lume si incearca sa si-l aminteasca intr-un mod original ( un om batran cu parul alb , care asteapta singur si trist sa se intalneasca cu Harap-Alb si cu Ion Creanga ) .
Totusi , locul care l-a emotionat cel mai tare a fost locul unde se afla candva scoala unde a trait cele mai frumoase si emotionante momente din viata lui .
