Răspuns :
Racul, broasca si stiuca
de Alexandru Donici
Racul, broasca si o stiuca
Intr-o zi s-au apucat
De pe mal in iaz s-aduca
Un sac cu grau incarcat.
Si la el toti se inhama:
Trag, intind, dar iau de sama
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
Racul inapoi se da,
Broasca tot in sus salta,
Stiuca foarte se izbea
Si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
Insă, pe cat am aflat,
Sacul in iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Cand in obste nu-i unire:
Nici o treaba nu se face
Cu izbanda si cu pace.
de Alexandru Donici
Racul, broasca si o stiuca
Intr-o zi s-au apucat
De pe mal in iaz s-aduca
Un sac cu grau incarcat.
Si la el toti se inhama:
Trag, intind, dar iau de sama
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
Racul inapoi se da,
Broasca tot in sus salta,
Stiuca foarte se izbea
Si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
Insă, pe cat am aflat,
Sacul in iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Cand in obste nu-i unire:
Nici o treaba nu se face
Cu izbanda si cu pace.
Leul si iepurele
Un leu c-un iepure prieteni s-au facut.
Eu vad ca va mirati
Si nici e de crezut;
Dar cand iti sta sa cautati
La adunari lumesti,
Apoi mai grele lucruri iti crede nefiresti.
Asa, odata au pornit
Ei impreuna la plimbare,
Si iepurele a starnit
Aceasta intrebare:
- "Prietene iubit!
Ma mir eu si te rog sa-mi spui
Pricina, pentru ce cocosu nimicit,
Pe care poti pe loc c-o sfarleaza mort sa-l pui,
Te sperie asa cumplit,
Incat tu fugi de glasul lui?"
- "Aceasta nu-i vreo mirare,
Lui leul i-a raspuns.
Si noi cei mari suntem cu slabiciuni nascuti,
Precum un elefant, cat este el de mare,
De soareci iar se teme tare."
- "Apoi pentru aceasta dar,
Nu in zadar,
Raspunde iepurele. Si eu ca voi cei mari,
Ma tem de caini copoi, si varvarii ogari."
Si noi adeseori pe patimi ne silim
Cu ale celor mari sa le samaluim
Dar nu prea nimerim.
Un leu c-un iepure prieteni s-au facut.
Eu vad ca va mirati
Si nici e de crezut;
Dar cand iti sta sa cautati
La adunari lumesti,
Apoi mai grele lucruri iti crede nefiresti.
Asa, odata au pornit
Ei impreuna la plimbare,
Si iepurele a starnit
Aceasta intrebare:
- "Prietene iubit!
Ma mir eu si te rog sa-mi spui
Pricina, pentru ce cocosu nimicit,
Pe care poti pe loc c-o sfarleaza mort sa-l pui,
Te sperie asa cumplit,
Incat tu fugi de glasul lui?"
- "Aceasta nu-i vreo mirare,
Lui leul i-a raspuns.
Si noi cei mari suntem cu slabiciuni nascuti,
Precum un elefant, cat este el de mare,
De soareci iar se teme tare."
- "Apoi pentru aceasta dar,
Nu in zadar,
Raspunde iepurele. Si eu ca voi cei mari,
Ma tem de caini copoi, si varvarii ogari."
Si noi adeseori pe patimi ne silim
Cu ale celor mari sa le samaluim
Dar nu prea nimerim.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!