Padurea din spatele casei bunicilor-titlu
Deseori mergeam ,mica fiind la bunici,iar in spatele casei lor era o padure deasa,atat de deasa incat o pierdeam cu privirea incercand sa numar multimea de copaci. vara era imbracata intr-o haina verde,dansand sub cerul senin de un albastru ca izvorul fermecat ce ii soptea in fiecare seara povesti.Iar iarna isi punea cojocul gros de fulgi,ascultand doar zgomotul pasilor cailor si oamenilor,taindu-i rand pe rand cate un copil. Era trista cu fiecare copil ce ii era taiat,dar se bucura cand altii veneau si ii plantau alti copii,astfel familia se destrama si se reunea mereu. Copilaria mea a fost marcata de aceasta padure fermecata,care m-a invatat sa numar,sa cred in povesti, sa plantez copaci :)
