batranul dan traieste ca soimul singuratic in pestera de stanca, pe-un munte paduratic. vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara, ca pe un gol de munte o stanca solitara, dincolo de morminte el trist acum priveste o tainica fantasma ce-n zare se-adanceste, fantansma dragalasa a vedei tinereti ce fuge de rasuflu geroasei batranetei , si zice: timpul rece apasa-umarul meu si, cat m-afund in zilele, tot simt ca e mai greu! o! lege-a nimicirei, o ! lege nemiloasa! cand, cand s-o toci oare a vremei-lunga coasta! apoi el pleaca fruntea si cade an visare, iar munti, albi ca dansul, se-nclina-n departare.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!
