Din totdeauna omul s-a rugat lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este prin excelenţă o rugăciune continuă. Este glasul lui Dumnezeu care întâlneşte răspunsul omului. Uneori e un răspuns pozitiv, alteori un răspuns negativ. Psalmii reprezintă pentru Vechiul Testament adevărata rugăciune. Prin intermediul lor, se aduce lui Dumnezeu lauda cuvenită. Prin psalmi, omul se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu tot ceea ce are el mai profund: cu greutăţile şi bucuriile sale, cu defectele şi calităţile sale, cu realizările şi insuccesele sale, cu aspiraţiile şi idealurile sale. De fapt, rugăciunea nu este altceva decât un dialog de la inimă la inimă, de la creatură la Creator, este restabilirea legăturii dintre Dumnezeu – Creatorul – cu omul – creatura. Pentru Noul Testament, imaginea lui Isus care se roagă Tatălui este modelul oricărei rugăciuni.
