Dusu-s-a bădiţa, dus Pe valea Bistriţei-n sus. El s-a dus ca să găsească, Pofta lui să-şi împlinească, Două vaci cu coarne largi Şi copile care-s dragi, Două oi ţigăi, bârsane Şi copile năzdrăvane. Dar el oricât ar umbla, Ca mine nici c-a afla Oiţică blândişoară Şi nevastă bălăioară.
