Era o zi de vara insorita.Fetita cea cu rochia albastra dori sa faca o plimbare prin padure.Fiind fata educata nu lua florile ci doar le admira privindu-le.Mergind tot asa a oservat o casuta mica de tot cam de vro doua ori mai inalta decit ea. Se gindea oare cine putea locui acalo?! Acolo nu locuia nimeni, insa ea nestiind ii era frica sa intre. Ea sa gindit sa uite de acest loc, da dupa ce s-a mai plimbat putin i-a venit o ideie care poate fi folosita, adica sa plece la casuta cea mica. S-a intors la casuta si a stat un pic sa ii treaca frica si neincrederea pentru a putea intra in casuta. Apropiindu-se de ea a batut la usa de trei ori,iar in clipa ceea usa s-a deschis si cu pasi ezitati fetita cu rochita albastra a patruns in camera luminata de razele soarelui la asfintit.
