În partea de nord a Romaniei exista un loc binecuvantat de Dumnezeu,
unde piscurile muntilor falnici dau mana cu mandrul Soare, ce scalda
la randul lui vaile largi si pline de verdeata. Nu e altul decat
Bucovina. Cu o clima aspra între munti, blanda în partea de ses, cu
oameni pasnici si ospitalieri, aceasta parte a tarii a fermecat pe
toti acei care, fie macar în trecere au poposit aici. Geniul poetic al
romanilor, Mihai Eminescu, si el a trait o buna perioada de timp în
Bucovina (unde a patruns tainele cartilor), a avut o slabiciune pentru
acest loc, închinandu-i o poezie: "La Bucovina". Nostalgia pentru
locurile respective se reflecta în versurile acestuia:
