S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii
Campia scoate aburi, pe umedul pamant
S-entind carari uscate de-a primaverii vant.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde
Prin rapi adanci de soare zapada se ascunde.
Paraiele umlfate curg iute sopotind
Si mugurii pe creana se vad imbobocind.
O, Doamne! Iat-un flutur ce prin vazduh se pierde
In campul vested iata un fir de iarba verde
Pe care-ncet se urca un galbin gandacel
Si sub a lui povara il pleaca incetinel.
Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit.
