Salut !
✿ Apărută în anul 1840 în revista „ Dacia literară ”, nuvela istorică a lui Negruzzi, a fost considerată o capodoperă, apropriindu-se ca tensiune interioară, după cum sugera și G. Călinescu, de dramele lui Shakespeare.
Cu o structură compozițională complicată și cu personaje complexe, nuvela inaugurează seri creațiilor literare de valoare din literatura noastră de inspirație istorică.
Secvența „ învață a muri, tu, care știai numai a omorî ” îl aduce în prim plan pe Alexandru Lăpușneanul, personajul principal care este o personalitate istorică binecunoscută, fiind de două ori domn al Moldovei. Inteligent și cu spirit pătrunzător, Lăpușneanul intuiește înclinația spre intrigă, slugărnicie și trădare a lui Moțoc; Prin afirmația de mai sus atinge perfecțiunea în arta disimulării în scena de mare spectacol; cu sânge rece și cruzime dă semnalul începerii măcelului; cunoscând forța și psihologia maselor de oameni, domnitorul îl aruncă pe Moțoc mulțimii venite la palat, pedepsindu-l pe boier și câștigând totodată simaptia norodului.
Putem compara afirmația de mai sus cu afirmația ce apare în finalul nuvelei, în aproprierea morții: „ De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu ”, ambele secvențe făcând referire la violență, apanajul puterii, de data aceasta strigătele și amenințările îi maschează neputința.
