O,din dulcea inseninare a diminetii,
A canii umbra-ntunecata o vad pe mana mea,
Mireasma dulce a florilor de menta si cafea.
O cana din care cu bucurie ies
Nori mici de abur cald se-mprastie in aer.
E ceaiul care ma-ndeamna sa-l beau atat de des.
Si ceaiul cel de menta sau musetel curat,
Mereu il beau in graba de nimeni indemnat.
Si cel de tei sau poate,portocala parfumata,
Aroma lui cea dulce,ce multe cai mi-arata...
(Stiu ca nu e asa de reusita dar e facuta in graba.)
