Privesc departe în zare, acolo unde marea sărută în valuri albe orizontul. O siluetă discretă, ca o fantasmă ce apare și dispare, se alină în apa sărată în care, plonjează din vazduh pescărușii. Soarele sclipește în oglinda mării și zâmbește la pescari din depărtare. Din când în când, un vuiet se aude și, parcă, întretaie tipatul subțire al pescarusilor, ingemanand parcă un refren acvatic de relaxare. Marea e liniștită și valurile sale ridică și coboară ușor vapoarele din larg. Nu se anunță nici o schimbare. E o zi de vară, iar briza bate ușor aerul sărat ce se evapora din apa mării.
