Nu-mi venea să cred unde am ajus... Era un vis devenit realitate. Mașina timpului însfârșit a funcționat. M-am trezit într-un orășel sărăcăcios dar plin de farmecul anilor douăzeci-treizeci.
Oamenii, în special copii au fost fascinați să mă vadă, mi-au pus zeci, sute de întrebări despre viitor. Mă priveau cu o ușoară teamă unii dintre ei. Poate eram prea modernă pentru anii respectivi.
M-am plimbat puțin prin orășel, condusă de doi cetățeni tare simpatici. Mi-au arătat toate locurile, clădirile frumoase, mirifice din acel oraș.
Apoi, după toate acestea, m-am hotărât să mă întorc în anii mei și să povestesc tuturor pățania. A fost cea mai mare realizare din viața mea.
