Primavara a sosit pe o aripa de vant.
Cerul senin, de un albastru mai curat ca lacrima imbratiseaza pamantul. Soarele palid, crud, straluceste timid. Zefirul parfumat danseaza intre ramurile pomilor. Un zarzar firav si-a pus valul subtirel de floare. Ciresii au vesminte delicate, rozalii. Caisii se unduiesc in bataia vantului. Iarba a prins colt fraged si nou. Toporasii si-au scos capetele violete de sub pamantul brun. Ghioceii isi scutura mandri clopoteii. Florile se ingana, imprastiind cea mai dulce mireasma de pe lume: mireasma renasterii. Un izvor limpede sopteste un basm de pe alte taramuri.
Oh! Craiasa a tineretii, apleaca-ti capul si asupra mea si bucura-mi inima cu frumusetile tale!
