Răspuns :
Romeo: De răni fac haz cei nerăniți cândva(Julieta se ivește la o fereastră de sus)Dar ce lumină-acolo-n geam răsare ?
Sunt zorii, da, și Julieta-i soare !
Te-nalță, soare, și răpune luna
Pizmașa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmașă;
Verzui și stins e straiu-i de vestală,
Și-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domnița mea, iubirea mea !
O, dac-ar ști că este !
Vorbește, totuși fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbește mie.
Doi aștri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemați aiurea, roagă ochii ei,
Să scapere-n tării până s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i ? Stelele-s la ea ?
Nu, aștrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opaiț ziua ! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, și-l sprijină în mână...
O, cum de nu-s pe mâna ei mănușă,
Să-i mângâi eu obrazul !Julieta: Ah !Romeo: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere ! căci tu
Ești slava astei nopți, plutind de-asupra-mi
precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, ațintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Și pânp-n miezul bolții lopătează.Julieta: Romeo, ah ! de ce ești tu Romeo ?
Te leapădă de nume și de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Și-am să mă rup de-ai mei, de Capuleți.Romeo (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?Julieta: Doar numele ce-l porți îmi e dușman.
Și chiar de n-ai fi Montague, tu ești
Tot tu. Ce-nseamnă Montague ? Nici braț
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ți !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur și drag rămâne
Și-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, și în schimb
Pe mine ia-mă toată.Romeo: fac cum spui
”Iubite” zi-mi, și mă botez din nou;
Și nu mai voi în veci să fiu Romeo.Julieta: ce om ești tu, ce-ascuns în manta nopții
Dă buzna-n taina mea astfel ?Romeo: Pe nume
Nici eu nu știu a-ți spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ți-i vrăjmaș; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăți l-aș face.Julieta: Nici n-am sorbit o sută de cuvinte
Din gura ta, și glasul ți-l cunosc;
Nu ești Romeo , nu ești Montague ?Romeo: Niciunul, preafrumoaso, de-i urăști.Julieta: Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce ?
Zid înalt livada are, greu să-l sari,
Și locu-nseamnă moarte pentru tine
De te-ar găsi vreun consângean de-al meu.Romeo: Pe-a dragostei aripi sărit-am zidul
Căci nu-i în calea dragostei zăgaz:
Ea tot ce poate face se-ncumete,
Deci nu-mi sunt stavili consângenii tăi.Julieta: De te-ar zări cumva, te-ar și ucide.Romeo: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii
Cât douăzeci de spade de-ale lor
Privește-mă duios și sunt păzit.Julieta: Cu nici un preț n-aș vrea să fii văzut.Romeo: De ochii lor m-ascund sub manta nopții
Și prins m-aș da de-aș ști că nu ți-s drag;
Să-mi curme viața ura lor mai bine,
Decât fără iubirea-ți, moartea-nceată.Julieta: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?Romeo: Iubirea m-a-mboldit întâi să caut;
Ea datumi-a povăț, eu ochi i-am dat,
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât țărmu-acela fără de sfârșit
Scăldat de marea cea mai depărtată,
Pornire-aș să găsesc așa comoară.Julieta: De nu mi-ar pune noaptea văl pe față,
Obrazu-mi feciorește-ar rumeni
De cele ce ți-am spus în noaptea asta,
Mult, mult aș vrea să fiu cuviincioasă,
Să-ntorc ce-am zis: adio, cuviință !
Mă îndrăgești ? Vei spune ”da”, știu bine
Și-am să te cred: dar dacă juri, poți face
Strâmb jurământ; de calpii-ndrăgostiți,
Se spune, Zeus râde, O, Romeo
Iubite, de iubești, s-o spui cinstit:
Ci pradă lesne prinsă de mă crezi,
Mă-ncrunt și rea mă fac, ne-nduplecată,
Ca tu să mă câștigi; altminteri nu !
Sunt, chipeș Montague, prea-ndrăgostită
Și poate ușurică mă socoți;
Dar, crede, mai statornică voi fi
Decât șireata ce se-arată dârză.
Mai dârză, știu, se cuvenea să fiu,
Dar ce-auziși, cât nu știam c-asculți,
E dragostea-mi curată. Deci să-mi ierți,
N-a fost doar toana unui dor fugar
Destăinuit, așa, de bezna nopții.Romeo : Domniță, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe imii toți din preajmă...Julieta: O, nu jura pe lună; luna-și schimbă
Rotundul chip în fiecare lună
Și nu te vreau ca ea de nestatornic.Romeo: pe ce să jur ?Julieta: Să nu te juri deloc;
Sau dacă vrei, pe dulcea ta făptură -
Pe zeul păgânei mele jură
Și-am să te cred.
Sper ca te-am ajutat!Imi dai coronita?
Sunt zorii, da, și Julieta-i soare !
Te-nalță, soare, și răpune luna
Pizmașa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmașă;
Verzui și stins e straiu-i de vestală,
Și-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domnița mea, iubirea mea !
O, dac-ar ști că este !
Vorbește, totuși fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbește mie.
Doi aștri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemați aiurea, roagă ochii ei,
Să scapere-n tării până s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i ? Stelele-s la ea ?
Nu, aștrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opaiț ziua ! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, și-l sprijină în mână...
O, cum de nu-s pe mâna ei mănușă,
Să-i mângâi eu obrazul !Julieta: Ah !Romeo: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere ! căci tu
Ești slava astei nopți, plutind de-asupra-mi
precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, ațintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Și pânp-n miezul bolții lopătează.Julieta: Romeo, ah ! de ce ești tu Romeo ?
Te leapădă de nume și de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Și-am să mă rup de-ai mei, de Capuleți.Romeo (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?Julieta: Doar numele ce-l porți îmi e dușman.
Și chiar de n-ai fi Montague, tu ești
Tot tu. Ce-nseamnă Montague ? Nici braț
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ți !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur și drag rămâne
Și-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, și în schimb
Pe mine ia-mă toată.Romeo: fac cum spui
”Iubite” zi-mi, și mă botez din nou;
Și nu mai voi în veci să fiu Romeo.Julieta: ce om ești tu, ce-ascuns în manta nopții
Dă buzna-n taina mea astfel ?Romeo: Pe nume
Nici eu nu știu a-ți spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ți-i vrăjmaș; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăți l-aș face.Julieta: Nici n-am sorbit o sută de cuvinte
Din gura ta, și glasul ți-l cunosc;
Nu ești Romeo , nu ești Montague ?Romeo: Niciunul, preafrumoaso, de-i urăști.Julieta: Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce ?
Zid înalt livada are, greu să-l sari,
Și locu-nseamnă moarte pentru tine
De te-ar găsi vreun consângean de-al meu.Romeo: Pe-a dragostei aripi sărit-am zidul
Căci nu-i în calea dragostei zăgaz:
Ea tot ce poate face se-ncumete,
Deci nu-mi sunt stavili consângenii tăi.Julieta: De te-ar zări cumva, te-ar și ucide.Romeo: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii
Cât douăzeci de spade de-ale lor
Privește-mă duios și sunt păzit.Julieta: Cu nici un preț n-aș vrea să fii văzut.Romeo: De ochii lor m-ascund sub manta nopții
Și prins m-aș da de-aș ști că nu ți-s drag;
Să-mi curme viața ura lor mai bine,
Decât fără iubirea-ți, moartea-nceată.Julieta: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?Romeo: Iubirea m-a-mboldit întâi să caut;
Ea datumi-a povăț, eu ochi i-am dat,
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât țărmu-acela fără de sfârșit
Scăldat de marea cea mai depărtată,
Pornire-aș să găsesc așa comoară.Julieta: De nu mi-ar pune noaptea văl pe față,
Obrazu-mi feciorește-ar rumeni
De cele ce ți-am spus în noaptea asta,
Mult, mult aș vrea să fiu cuviincioasă,
Să-ntorc ce-am zis: adio, cuviință !
Mă îndrăgești ? Vei spune ”da”, știu bine
Și-am să te cred: dar dacă juri, poți face
Strâmb jurământ; de calpii-ndrăgostiți,
Se spune, Zeus râde, O, Romeo
Iubite, de iubești, s-o spui cinstit:
Ci pradă lesne prinsă de mă crezi,
Mă-ncrunt și rea mă fac, ne-nduplecată,
Ca tu să mă câștigi; altminteri nu !
Sunt, chipeș Montague, prea-ndrăgostită
Și poate ușurică mă socoți;
Dar, crede, mai statornică voi fi
Decât șireata ce se-arată dârză.
Mai dârză, știu, se cuvenea să fiu,
Dar ce-auziși, cât nu știam c-asculți,
E dragostea-mi curată. Deci să-mi ierți,
N-a fost doar toana unui dor fugar
Destăinuit, așa, de bezna nopții.Romeo : Domniță, jur pe luna care ninge
Polei de-argint pe imii toți din preajmă...Julieta: O, nu jura pe lună; luna-și schimbă
Rotundul chip în fiecare lună
Și nu te vreau ca ea de nestatornic.Romeo: pe ce să jur ?Julieta: Să nu te juri deloc;
Sau dacă vrei, pe dulcea ta făptură -
Pe zeul păgânei mele jură
Și-am să te cred.
Sper ca te-am ajutat!Imi dai coronita?
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!