Un magar, care-ntr-o piele de leu bine-mbracat,
Celelalte dobitoace pe toate le îngrozise,
Vrând sa sperie s-o vulpe, ce-ntr-un colnie zarise
Deodata iesi-nainte-i, cautându-i încruntat,
Dar gurita cum deschise,
Pe loc ea râzând îi zise:
- O bata-te sa te bata! Ce bine ca esti mascat!
De nu-ti auzeam glasciorul, zau ca m-as fi speriat.
Pân` nu deschid a gura multi trec de oameni mari,
Iar dintr-o vorba numai, se vad ca sunt...
