Eul liric isi manifesta la inceputul strofei o stare putin melancolica prezenta in primele doua versuri ''Dar poate nu-i caisul, m-am gandit Si-atuncea suparat ca tac astfel''...Dar o mica speranta, un gest optimist il face sa creada ca inca nu-i totul pierdut si ca nu-i un vis asa cum isi imaginea, recunoscand ca este caisul ''si-ndata l-am recunoscut ca este el'', eul liric retraind o stare indescriptibil de frumoasa, un lucru minunat ce ne leaga pe toti, prietenia ''prietenul copilariei mele,mult iubit'', imaginandu-si caisul personificat in viziunea sa .
