Eu mi-am imaginat mereu paradisul sub forma unei biblioteci – o împărăţie a cărţilor, o bogăţie spirituală fără de preţ.Pentrui mine biblioteca este ca o a doua casă, o şcoală unde poţi mereu învăţa. Să citesc şi să frecventez biblioteca în timpul liber a devenit o obişnuinţă. Biblioteca mă ghidează ca printr-un labirint de enigme, care ne ajută să devenim mai inteligenţi, mai buni şi mai deştepţi, pentru că nicăieri nu vom găsi un limbaj mai frumos şi mai corect decât în carte…”Fiecare copil trebuie să găsească timp pentru a merge la bibliotecă dacă vrea să-şi coloreze copilăria în culori nemuritoare. Eu mă consider o fata fericit pentru că locuiesc în vecinătatea bibliotecii.Cărțile au capacitatea de a-și găsi propriul drum în viețile noastre, fie că auzim de ele pe stradă, fie că le vedem întâmplător într-o vitrină. Eu găsesc în ele un surplus de aer pe care să îl respir. Am încredere că ele îmi vor aduce mereu zâmbetul pe buze.„O carte este singurul loc în care poţi examina un gând plăpând fără să îl distrugi, sau poţi explora o idee controversată fără să îţi fie teamă că îţi va exploda în faţă ” spune Charles Langbridge Morgan. Eu consider că însăși viață mea este carte, unde zilnic cineva mâzgâlește evenimente, cunoștințe, iubiri, trăiri pe câte o foaie nouă și albă a existenței, iar, uneori, pătez paginile cu cerneală și lacrimi.
