Vant de primavara
Asa de frumos era afara...
Intr-o zi de duminica,am iesit in poienita sa ma plimb. Razele sorelui inca nu se trezisera, numai ,un vant molcom ma mangaie pe obazul stang.
Parca ma trecea un fior.
Ma asej jos. pe iarba abea incoltita si privesc... In departare crengile copacilor se leganau ,paraca vrand sa valseze. Era vantul de primavara .El facea aceasta magie.
Ma ridic mirata si incerc sa ma aproprii si mai mult,dar cu cat inaintam mai mult ,cu ata mi se parea mai bizar .
Ma intorc spre casuta bunicilor,care din departare parca se misca.
Nu as mai fi plecat de acolo , ma simtem in largul meu. Ma relaxam .
In casuta l rog be bunicul sa-mi dea o carte de citit de pe vremuri. cauta si gaseste una . Mi-o da si ma intorc de unde venisem.
Ma pun pe o piatra lara si incep a citi cu glas tare.
Vanul ma auzise si se asezase langa mine. Era legenda lui ,Legenda Vanutului de primavara.
Se insereaza incet si ma duc acasa .Ma bag sub patura calda si adorm,cu gandul la vantul de primavara
