Vreau sa-mi gasiti o repetitie, un epitet si o metafora din acest fragment. Multumesc.

Turlele Ceahlaului stau imbrobodite-n ceata. si-i liniste, o liniste sfanta, care face sa te crezi pe alt taram. Miresme dulci plutesc in aerul racoros al diminetii. De pe zarea colnicului o luam la stanga si intram in padure. Cale de-un ceas, pana la Fantana Macarescului, urcusul e traganat, si strunga ce spinteca desisul pare-o alee. Din deal de fantana se dezvaleste din codru un tapsan verde, de pe care privirile scapa in zariste larga - vezi in departare serpuirile Bistritii, si satele imprastiete pe poalele magurilor; la apus, Pietrele Rosii par ruinile unui castel, la miazanoapte, muntii Calimanului isi rotunjesc spinarile goale, fumurii, pe bolta albastra a cerului. Deasupra noastra, Ceahlaul iese din neguri, soarele pune hlamizi de argint pe umerii stancilor.