Incerc cu greu sa ies la suprafata,
Sa nu mai arda focul din adinc,
Sa te privesc si sa-ti zimbesc in fata.
Am iesit,respir aerul plin de durere al pamantului,
Aud tipete,agonie,urlete,
Ma infioreste prezenta gindului
Si ma lipsesc de un perete.
Te privesc,iti vad ochii plini de lacrimi,
Lacrimi amare,rosii,plini de durere,
Incerci sa tipi,sa ma faci sa te ajut,
Dar nu reusesti si te resemnezi.
Lasi capul in jos si incepi sa te rogi,
Primesti o palma peste ochi,
Esti indemnata sa taci,sa incetezi,
Vezi ca nu te-ajuta,,taci si te resemnezi
