A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii.
Lacrimile lui septembrie dezlipesc frunza de crengi lasand-o sa cada ca pe o barcuta in valurile furtunii pe pamantul stors ce cauta sa se odihneasca. Vantul apleaca florile gingase spre iarba ofilita pe care se aseaza frunzele moarte ca un vasmant multicolor.
Pleaca si pasarile calatoare vaslind prin inaltimi, printre norii plumburii ce acopera slabitul soare.
Vacanta a trecut si ea ca un stol de randunele. Clinchetul clopotelulei rasuna pana in vazduh chemand copiii ce imprastie frunzele ruginii in toate partile printre piciorusele lor fara astampar.
Sunt atat de nerabdatori fiindca roadele asteapta sa fie culese.
