Era o zi calduroasa de vara.Soarele stralucea pe cerul senin.
Zburau pasarelele,toti copiii erau fericiti ca a venit vara mult asteptata.Iar oamenii stateau in casa ,ascunsi de soarele ce batea puternic.Ei intotdeauna oftau sa vina o ploaie ca sa se racoreasca putin.
Pe cer,intr-un loc aparte,statea un nor negru pe care nu-l vedea nimeni.el era singuratic intotdeauna,cu nimeni nu comunica si el nu avea nici un prieten.Era unicul pe cer care era negru,caci toti cei nourasi erau de o culoare albastra frumoasa.Privind spre copiii veseli,el isi aducea aminte de clipele petrecute in copilarie cu parintii lui.Cum el se juca,iar acum a ramas singur.A vrut sa lacremeze,dar se temea sa nu-i supere pe copilasii bucurosi.Dar dintr-o data a privit spre niste oameni care la fel erau tristi ca si el.A observat dupa mimica fetelor ca oamenii doreau o ploaie.
Cerul suparat incepu sa-si verse lacrimile.Astfel el a adus bucuria pe fetele a tuturor oamenilor tristi.Iar copii erau si mai veseli.Ei alergau prin apa,strigand in gura mare.
