Casa părintească
Ce e drept fără culori,
Mă întorc la casa mea,
La fereastră cu perdea.
Vin în sat, stau lângă poartă,
Iar la ușă e lăcată.
Tare-aș vrea să întru-n casă,
Să mă așez din nou la masă,
Să mănânc din pînea mamei,
Iar să simt mirosul toamnei.
Casa este un loc sfânt
Cel mai scump pe-acest pământ...
Dar vândută-i la străini,
întru doar pe la vecini!
