In versurile date apare invocatia retorica
O,doamne in care eul liric se mira de frumusetea zapezii si de albul de
pe toate intinderile. Versurile mai contin o imagine vizuala care are la
baza o personificare "zapada saruta intinderile'' ce induce o stare de
liniste peisajului iernatic si o repetitie "si-acum totul e alb, totul e
alb" care intareste ideea spusa anterior.
