- Am gasit intotdeauna in tine, draga mea Padure ( dupa cum vezi , simt nevoia
sa-ti scriu numele cu initiala mare) o prietena de nadejde. Simt nevoia sa-i spun cuiva ceea ce ma apasa ,sau pur si simplu sa ma confesez .
- Cu parintii tai stai de vorba?
- Da, dar nu am curajul sa spun absolut totul, nu stiu, poate din jena , poate din
cauza senzatiei ca nu as fi deplin inteles...
- Sau poate ca nici tu ,dragul meu amic, nu-ti identifici sentimentele !
- Poftim, vezi cat de bine ma-ntelegi!
- Dragul meu , esti in crestere, sau cum spuneti voi ,oamenii, te afli in proces de
maturizare. E normal sa ai nelamuriri , sa ai anumite temeri , sa-ti cauti ....identitatea ( expresia asta e tot o notiune de-a voastra). Ma bucura faptul ca vii
la mine , asta inseamna ca ai incredere in natura..priveste atent tot ceea ce-i in
jurul tau , tot ceea ce este deasupra ta, adica cerul infinit , asculta ciripitul
pasarilor si fosnetul frunzelor care ma-nconjoara...incearca sa surprinzi oftatul
ramurilor grele de atatia ani adaugati la bogatia fiecarui copac care ma reprezinta..
fii sensibil si traieste bucuria si durerea noastra..iar mai tarziu, cand nu vei mai fi copil, vei intelege!
