Poezia este scrisa din perspectiva fiului nostalgic, care nu intelege cum un o persoana atat de minunata ca mama, poate sa imbatraneasca. Mama ii ascunde faptul ca timpul isi lasa amprenta asupra sa, de aceea copilul devine confuz fata de puterea naturii. Corespondenta dintre cei doi nu lasa sa se iveasca indicii referitoare la trecerea timpului, de aceea, vestea ca mama nu ramane la fel, il ingrijoreaza.
