Bunica
Clipa de clipa ma gandesc la bunica mea pe care o iubesc nespus.Ultima data am vazut-o aseara, cand am vizitat-o acasa la ea.
Statea singura, in casa de langa raul Mures si s-a bucurat enorm cand m-a vazut. Realmente parca a ramas aceeasi fiinta tandra si plina de umor, nu a imbatranit deloc.Toate rudele noastre o felicita de bine ce arata. Si acum la varsta de optzeci de ani merge repede si nu se lasa invinsa de nicun neajuns. Dimineata se trezeste devreme si apoi nu sta o clipa. Totdeauna gaseste cate ceva de facut si nu se plange ca ar fi mult sau greu. Odata am gasit-o intr-unul din ciresii din curte, culegand fructe pentru dulceata. A coborat incet scara care era sprijinita de pom si cu multa duiosie m-a invitat sa stam de vorba la umbra si sa mancam prajituri. Maine abia astept s-o vad iar, voi trece pe la ea macar o ora.
Nicaieri nu-i mai frumos decat acasa la bunica si niciodata nu o voi putea uita.
