Reflectând asupra impactului pe care l-au avut arta şi poetica decadentismului european asupra liricii noastre, am constatat că nici unul dintre poeţii români fin-de-siècle nu poate fi consideratdecadent în deplinul sens al acestui cuvânt. Trecând peste cauzele fenomenului (condiţii socio-culturale improprii apariţiei unei conştiinţe şi a unui limbaj artistic decadent, observaţia, în bună parte judicioasă, că arta românească fin-de-siècle e un produs al imitaţionismului, receptarea confuză, parţială sau superficială a decadentismului, estetismului şi simbolismului european ce îi caracterizează pe scriitorii români din epocă etc.) şi identificând, totodată, o serie de aspecte estetice şi poetice decadentiste în opera acestora, ne-am întrebat care ar fi fost (sau ar putea fi) portretul ideal al unui „poet decadent” în literatura română
