Iarnă...
Tristetea bantuie hoinara strazile goale,intunecate si se abate peste noi ca un blestem al naturii. Nimfa cu pielea rece si alba ca spuma,iarna-si trimte cristalele argintii si le face sa danseze-n aer.
Stau lângă foc... Afară e frig,frig,chiar și geamurile nu au fost scpăpate de furia gerului. Erau si ele inghețate..
Curioasă și dornică de a afla lucruri noi,o intreb pe bunica :
- Bunico,iarna de unde vine și de ce e așa frig in acest anotimp??
- Draga mea,fiecare anotimp are rolul lui. Primavara se pune recolta,vara se coace,toamna se aduna și iarna,dupa atat muncă,oamenii se odihnesc in casele lor și așteaptăă noul an,pentru a o lua de la capăt. Acum ai inteles,mi-a zis bunica cu vocea sa clada si plia de sinceritate.
- Hmm..cred că am înțeles acum!!
Cu o voce răgușită,bunicul ma cheama la el:
- Scumpa mea,imbraca-te bine si hai afară. Iarna ne cheamă!!
- imediat,bunicule! I-am zis bucuroasă.
De sus se cernea o ploaie deasă de stelute argintii. Eu si bunicul era martori acestei minuni. Nu-mi venea să cred!
