Am deschis ochii și am văzut pe pervaz o pasăre. Semăna cu o vrăbiuță, dar știam că nu... Era o ciocarlie. Avea un glas superb, care îmi mangaia auzul cu melodii nemaiauzite. Nu m-am mișcat, ca să nu o sperii... În trupul ei micuț și firav era întruchipată gingășia. Ah! era așa frumoasă! Voiam să o iau în palme, să o protejez și să îi examinez mai îndeaproapre penele aurite la margini, dar nu... Aș fi speriat-o. Avea un cioc mic și niște picioare subțiri, dar puternice. Deodată mă privi cu ochii ei mari și negri. Am speriat-o? Cred că da, din moment ce și-a luat zborul...
