Imi cer scuze daca scrisoarea mea v a oprit sirul ideilor insa am hotarat si eu acum ceva timp sa ma alatur oamenilor ce fac parte din tagma celor care au ales scrisul in locul vorbelor.Stiu ca sunteti poet insa as vrea sa va expuneti parerea cu privire la pasiunea mea , romanul politist.Spuneti mi de ce unele carti ce au ca subiect crima ne fac sa investigam cu atata infrigurare paginile cartii in cautarea indiciilor.Mai ca am trage lampa mai aproape sa vedem daca nu cumva ne a scapat ceva. Radem odata cu personajele si simtim acea strangere de inima la aflarea raportului.Si iar ne mai speriem de o adiere de vant.Ne cufundam din nou in marea de minciuni ale martorilor si credem cu tarie ca planul diegezei se confunda cu realitatea caci asa simtim.Paginile se raresc si tot ne contrazicem pe noi insine .Apar neclaritati cu privire la faptas dar mereu exista acel detectiv ce mustacioara sa care face lumina ,mai mult in gandurile noastre decat in cele ale napastuitilor.Cartea se termina si uneori inca nu am inteles de ce a fost arestata persoana care parea ca este de partea dreptatii.
Aceasta este perceptia unui adolescent cu privire la o lume ce nu o cunoaste inca .Tocmai de aceea as vrea sa stiu ce parere are un scriitor despre acest univers al creatiei
:adevarat rapitor de ore petrecute inaintea calculatorului, adevarata nebuloasa pentru necunoscatorii buchiilor.
Ce se ascunde in spatele copertii?Un al doilea univers....
cu respect un cititor
