cand iarna brodeaza flori de gheata la ferestre cand viscololul alearga prin ostrovul pacii,colindele se aud tot mai aproape .mirosul de carnati si cozonaci este un peransablu al sfintelor si incantatoarelor zile de craciun.
bunicul sta alaturi de semineu si deschide o carte veche cu pagini galbejite ce par ofilite dar ce conteaza in acel miros irezistibil de scortisoara ,portocale si cozonac doar o poveste ar mai trebui.
el se aseaza in locul sau si deschide aceasta carte mare incepand a povestii.
ei dragilor nu demult pe niste meleaguri mia indepartate se intalnea o chestie mai ciudata animalele vorbesc .aici isi petrectimpul animalele de aceeasi putere cum ar fi cele fioroase cu suratele lor fiorose iar cele mici si neajutorate cu cei de seama lor .
insa o vulpe mai sireata schiba legea si merge in cautare de hrana ca tare-i mai chiraiau matele spre animalele mici si plapande .acestea cand au vazut-o au zbugiit-o imediat doar un mic puisor ce nu stia sa zboare ramase in urma .vulpea vrut sa il pastreze pt dansa infulecandul ,dar un copil ceva mai mare loveste cu piatra din prastia sa botul vulpii si asa spre vulpe se ingramadesc multe pietre azvarlite
ea se sperie de aceasta fiinta si fuge.in acest timp si puiul tremura dar copilul il ia acasa si il ingrijeste cu graunte pana cand a putut zbura singur. acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am uzit deoarecve era tarziu iar genele mele chiar de ar fi vrut nu au ptut sa stea sprintene ci au acoperit ochii cufundandu-ma intr-un somn adanc
