Intr-o zi pe cind lucram
In gradina, pe sub geam,
Ingrijind un trandafir,
Vad ca intra-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Dar avea blanita-n dungi;
Si-ntr-un capat, dintr-o dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cit o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica 'miau'.
Ba sa vezi si sa te bucuri
sarea-n aer dupa fluturi
Si stia chiar sa se joace
Cu citeva ghemotoace.
Oare, ce-ati fi facut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu oaspele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca sa-l conving sa ramina,
I-am dat si-un pic de smintina;
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.
