Era o zi de primăvară, eu împreună cu bunica mea ne plimbam împreună pe malul unui lac, când deodată vad pe cerul albastru niște lebede frumoase, și ochii minunați ca stelele. Bunica ma sfătuit sa merg sa le dau ceva sa mănânce asa ca mam dus, am. întins încetișor mana plina cu semințe, iar o lebădă care era cea mai mare părea a fi stăpânul aici, ii mai lipsea un mic sceptrul sa l tine în cioc. Când aceasta sa apropiat, a scos niște obiecte arginti care îți lu au privirea imediat.
