Elevul era emoţionat şi fericit în acelaşi timp.
Acea zi era o bucurie pentru el, participa pentru prima dată la un
concurs. Începură să-i clănţăne dinţii, iar mâinile sprijinite de bancă
îi tremurau rău. Totuşi, el şi-a spăpânit emoţiile, continuând recitarea
poeziei. Oamenii îl priveau cu admiraţie, iar la final aplaudară
puternic. Copilul s-ar fi bucurat de laudele publicului, dar in sufletul
său era altfel, mama sa nu era acolo, iar poezia era pentru ea.
Rezultatul concursului a dovedit aprecierea talentului său, el era
primul.
