Aventurile lui Tom Sawyer
-fragment-
Mark Twain
Sosi si dimineata de duminica. Intreaga fire, proaspata, stralucitoare, fremata de viata. Inimile erau pline de cantec, iar celor cu inima tanara cantecul li se revarsa pe buze. Pretutindeni nu vedeai decat chipuri voioase, peste tot domnea vara, vazduhul era plin de miresme imbietoare.
La capatul drumului aparu Tom, ducand o caldare cu var si o bidinea cu coada. Cand dadu cu ochii de gard, intreg peisajulse posomori si o adanca melancolie ii intuneca sufletul. Oftand, a muiat bidineaua si a trecut-o peste sipcile gardului. Nu ii placea ce avea de facut. Ce de planuri isi facuse pentru ziua aceea! Ce o sa-si mai bata joc de el prietenii lui! Incepu sa scotoceasca prin buzunare a sa vada daca poate ademeni pe cineva care sa lucreze in locul lui. Deodata ii veni o idee strasnica si mareata! Lua iar bidineaua si se apuca linistit de lucru. Nu trecu mult si aparu Ben Rogers care venea topaind, cu inima voiasa, facand ca vaporul. Musca dintr-un mar. Tom s-a facut ca nu-l vede si muncea tacticos.
-Ce e sefule ? Te-a pus matusa Polly la treaba??
-Aa, tu erai, Ben? Nici nu te-am vazut.
-Eu ma duc la scaldat.Sac! Ce ai mai vrea si tu ! Ori te pomenesti ca iti place sa dai cu bidineaua?
-Sigur! zise Tom , varuind de zor. Cum sa nu imi placa? Ce, in fiecare zi ai norocul sa varuiesti un gar ca acesta?
Ben ramase uimit. Nu trecu mult timp si zise:
-Tom lasa-ma pe mine sa varuiesc!
-Nu se poate , Ben! Matusa Polly s-ar supara.
-Hai lasa-ma sa incerc. Il voi face la fel de bine ca tine! Uite, iti dau marul.
Tom se desparti de bidinea cu o prefacuta sovaiala, dar cu inima plina de bucurie: Reusise sa-l pacaleasca pe Ben.
