Vara, la padure
Este vara. Florile de camp s-au culcat in capitele de fan parfumat. Pe sub copaci se gasesc ciuperci multe si felurite.
Eu impreuna cu prietena mea, Diana ne-am hotarat sa mergem in paduricea din spatele curtii sa culegem mure. Azorel, cainele fricos al bunicilor, a venit cu noi. Era o zi foarte calduroasa, numai buna de o plimbare prin padurea racoroasa, departe de soarele care dogorea. In drumul nostru spre padure am trecut prin livada bunicilor. In livada cu nuci si peri inalti, plina de rod bogat, iarba era inalta pana la mijloc.
In cateva minute am ajuns in padure. Incet, incet am patruns in inima padurii. Linistea era deplina, iar ramurile brazilor stateau neclintite. O pala iute de vant suiera subtire printre vaile adanci. Din vreme in vreme se auzea surasul cristalin al unui paraias. Pasarile vazduhului se chemeau una pe alta printr-un ciripit vesel . Am inceput sa cautam tufele de mure. Nu ne-a luat mult timp si le-am gasit. Ne-am asezat la umbra unui copac batran si am inceput sa le mancam. Parfumul si aromele murelor ne incantau. In acest timp, Azorel alerga voios prin lurul nostru. Latra si dadea fericit din coada.
Dupa ce ne-am saturat, ne-am indreptat spre casa. A fost o zi de neuitat petrecuta la padure.
