Dragă
Domnule Poet Grigore Vieru, scrisorile au fost dintotdeauna un mijloc
sau o posibilitate a oamenilor de a-şi spune unul altuia lucruri care
uneori, din varii motive, rămân totuşi nerostite.
.
Minunatele şi inegalabilele versuri despre mamă şi despre casa
părintească, scrise de bărbatul din dumneavoastră, dăruit cu simţire şi
sensibilitate ce trece dincolo de obişnuit, sunt pe de-a dreptul
fascinante şi stau drept mărturie că sunteţi diferit de lumea care ne
înconjoară, sunteţi deosebit. Când doru-mi-i cumplit de tată, de fraţi
şi de copii, tot la poarta dumneavoastră, dragule poet, bat. Şi mi se
deschide. Mie şi tuturor celor care au nevoie de această deschidere,
unde aerul este mai curat, lumina mai clară, lumea aici fiind pură şi
inocentă, iar sentimentele – desluşite şi desăvârşite. Trec sub tăcere
emoţiile pe care le răscolesc versurile Dumneavoastră de dragoste,
fiorul pe care-l trezesc, despre ele urmând să scrie tinerii ce-l
trăiesc… Astea sunt doar unele din multiplele argumente că dumneavoastră
sunteţi, în felul de a simţi şi de a vă exprima trăirile care vă
frământă şi în care vă zbateţi, diferit, excepţional, unic.
Sper ca te-am ajutat
