Dovleacul si vita de vie
Intr-o zi frumoasa de primavara, dovleacul si vita de vie au prins viata. Ei au vorbit tot timpul.
Pe acolo a trecut o mierla. Ea i-a intrebat ce vorbeau acolo si a inceput sa cante. Dovleacul le-a spus ca vorbesc despre viitor. Pasarica voioasa le-a grait ca ar vrea sa fie o cantareata deosebita.
Vita de vie era destul de trista, fiindca mereu oamenii aduna struguri in fiecare toamna si uneori, nu ii mananca. Dovlecelul i-a spus sa nu mai fie trista, iar ea a ascultat. A spus ca o sa ramana si trista sa fericita. Pasarea s-a uitat mirata la cei doi si a plecat. S-a dus linistita spre cuibul sau, pentru a-si hrani puisorii.
Un baiat a iesit dintr-o casa apropiata si a luat dovleacul. Vita de vie s-a intristat si mai tare. Dovleacul a reactionat si el la fel. Nu a putut sa scape.
Mierla a venit in zbor si a smuls leguma, din mainile baiatului. A smuls si vita de vie si i-au dus intr-un copac. Ei erau forte fericiti.
Pana la iarna, mierla, puii sai, dovleacul si vita de vie o sa traiasca in liniste si pace.
