Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl califică indicând o caracteristică sau o calitate a acestuia. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți?, câte?.În limba română[modificare | modificare sursă]Subordonarea se realizează prin:acord când atributul este exprimat prin adjectiv, verb la participiu sau numeraladerență când atributul este exprimat prin locuțiune adjectivală sau adjectiv invariabilÎn topica normală, atributul este poziționat:după regent dacă este exprimat prin:adjectiv calificativdeterminativadjectiv pronominal de întărirepronominal posesivsau locuțiune adjectivalăînaintea regentului dacă este exprimat prin:numeraladjectiv pronominal relativadjectiv pronominal demonstrativadjectiv pronominal nehotărâtadjectiv pronominal negativlocuțiune adjectivalăClasificare[modificare | modificare sursă]Atributul se clasifică după valoarea părții de vorbire prin care este exprimat în:Atribut adjectivalAtribut substantivalAtribut pronominalAtribut verbalAtribut adverbialAtribut interjecționalAtributul determină:un substantiv:"Urcând șoseaua cea mare șerpuită peste Stânișoara, Vitoria și Gheoghiță auziră glasul puhoaielor" (Mihail Sadoveanu,Baltagul)un pronume:"Toate acestea vor fi rezolvate curând."o parte de vorbire exprimată prin substantiv:"Trei dintre ei sunt matematicieni.
