Acceptam moartea ca pe ceva natural, ca pe o continuare a vietii, dar a vietii eterne . "Miorita' ne este chezasie in "marea trecere", iar comuniunea om-natura este alegoria unei nunti milenare care isi are obarsia inca de pe vremea dacilor.
Nu ne temem de moarte , poate ne este putin teama de "vesnicia ei"cum a spus Vlahuta , stim insa sa zambim si sa acceptam provocarea pentru ca noi, romanii ,
"murim spre a renaste".Daca am fi tematori nu am putea trai, am rejecta insasi ideea unei vieti
terestre si ne-am petrece timpul intr-o hruba , fara a putea gusta din frumusetea si diversitatea
unei vieti normale.
Popor cu dragoste fata de natura , popor care am ridicat codrii seculari la rang de prieteni, am
stiut sa metamorfozam trecerea noastra efemera ca pe o anticamera a lumii de dincolo.
Romanul are poezia in sange , dar mai mult decat orice el are linistea si demnitatea unei
plecari spre vesnicie . Nu suntem tematori , nici nerabdatori pentru 'o excursie" spre lumea de dincolo. Suntem, in schimb ,senini.
SPER SA TE AJUTE!!!
