''Amintire''
Prima compunere am scris-o in clasa a IIIa, apoi au urmat multe altele, carora le-am pierdut numarul.
Era o zi friguroasa de decembrie, cand a trebuit sa scriu prima compunere, iar aceasta avea ca tema anotimpul iarna. Nu aveam niciun fel de inspiratie si ma gandeam ca trebuie sa fie foarte greu sa faci acest lucru. Atunci, dintr-o data m-am gandit sa deschid geamul, sa privesc afara si sa ma inspir de la natura direct. Si ca prin facrmec, tot ceea ce am vazut si am simtit am asternut pe hartie aproape fara nicio greutate. Fulgii mari ce cadeau si se roteau intrun dans ametitor, crengile goale ale copacilor ce pareau niste maini de urias, cerul cu nori cu mii de forme, aerul rece ce-mi ingheta mana, toate, au contribuit la compunerea mea. Parca cineva imi sufla ce sa scriu, cuvant cu cuvant, alegandu-mi gandurile si compunandu-mi frazele. Doar galagia facuta de cativa copii, ce iesisera cu saniutele afara si care incercau sa prinda fulgii mari si albi in palmele lor micute, m-a trezit din visarea in care eram.
Am inchis caietul rece si l-am asezat pe birou. Peste putin am recitit compunerea si nu-mi venea sa cred. Era prima data cand scriam atat de frumos si aveam atata imaginatie. Pe geam, fulgii se lipeau si stateau acolo minute in sir, cred ca voiau sa vada ce am scris despre ei.
