Buna. Nu ne-am mai auzit de mult, nu ca acum ne-am auzi. Ti-am scris ca sa vezi ca sunt si ca n-am uitat ca esti. Ma gandesc uneori la tine si-mi amintesc cum ne jucam in spatele gradinii bunicii. Tii minte ce creativi eram?
A trecut ceva timp. Duc lipsa naturii. Acum sunt inconjurata de betoane care nu-mi permit sa-mi extind gandirea. Acolo intre copaci eram liberi, aveam totul, trebuia doar sa culegem. De unde sa mai culeg idei acum cand sunt incojurata de bariere? Timpul pe care-l investesc in a le spulbera imi reduce sansele de a le gasi la fel de usor ca atunci.
Mi-e dor de tine. Mi-e dor de clipele cand nu aveam alta grija decat cea de a creste si a ne forma. Mi-e dor de datile cand ne multumeam cu putin. Mi-e dor de clipele in care nu stiam unde ne indreptam si nici macar nu ne pasa. Mi-e dor de copilarie.
