Privesc pe geam.Fereastra e plina de picaturi de apa..Nu se mai oprea.Asteptam cu nerabdare sa ies dinou afar si sa ma joc, cu prietenii mei.Nu mai aveam posibilitatea.Ploaia ne strica jocul.Florile incepeau sa creasca,cu fiecare picatura de apa cazuta peste frunzele lor plapande.Nu de mult,erau niste seminte mici,dar,au crescut,s-au inaltat,datorita ploii.Am deschis putin geamul.Am intins mana,in picaturile de ploaie,si am tras-o foarte repede.Era rece ca gheata.Afara nu era frig.Dar apa ingheta.Dupa doua ore de ploaie,incontinuu,s-a oprit.Nu imi imaginam cat de umed era pamantul,cat de urate sunt florile mele,cu petalele cazute.Dar,dimpotriva,pamantul nu mai era crapat de caldura,florile erau vesele,deoarece se scaldau in apa care ramasese pe pamant.M-am gandit gresit.Ploaia chiar a binedispus florile,si pamantul.Era cu totul altceva decat ceea ce spusesem eu.Am iesit afara,cand,mai cadeau picaturi rare,care ma stropeau,si chiar imi placea.Ploaia este singurul lucru care cade din cer.
